Comemorarea victimelor masacrului de la Lunca (7 februarie 2016)

Pe ei îi poate omorî numai uitarea…



La 7 februarie 2016 s-au împlinit 75 de ani de la tragicul masacrul de la  Lunca, crimă efectuată în iarna anului 1941 de autoritățile comuniste ale URSS.
Circă 600 de persoane nevinovate printre care 304 au fost copii, în acea zi friguroasa de februarie, au fost secerați fără de milă de către gloanțele grănicerilor sovietici, iar cei răniți au fost străpunși de baionetele lor.
Soarta lor a fost determinată de la bun început. Aruncați în trei gropi comune, fără troițe sau lumânări, martirii neamului nostru nu și-au mai putut îndeplini râvneala inimii de a trăi în Adevăr și Libertate. Teroarea bolșevică, al cărui simbol a fost steaua însângerată, nu a acceptat ca românii din satele Mahala, Buda, Boian, Ostrița, Horecea, Plaiul Cosminului, Ceahor, Corovia să treacă Prutul în România. Pentru această îndrăzneală țăranii au plătit cu propria viață.
Autoritățile sovietice, ani la rând nu au acceptat ca oamenii să vorbească despre acele maltratări groaznice. Abia după destrămarea URSS, în memoria celor răposați, pe locul masacrului, oamenii de bună credință din Mahala au înălțat o troiță de lemn.
Anul acesta, din inițiativa doamnei Elena Nandriș, primar al satului Mahala, dar și a credincioșilor ortodocși din sat, pe acel loc sfânt care pe bună dreptate a devenit un loc de pelerinaj, a fost săvârșit o manifestare de doliu. Cu acest prilej, comunitatea din Mahala a înălțat o nouă cruce, și a amenajat spațiul de rugăciune și pelerinaj. Troița nouă, au fost sfințită de un sobor de preoți în frunte cu episcopul de Herța, Preasfințitul Longhin de Bănceni (părintele Mihai Jar), Arhimandritul Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, părinții protopopi de Noua Sulița, Storojineț și Herța, preoți din diferite localități, care prin prezența lor au împărtășit durerea pentru jertfele de la Lunca.
 După slujba de sfințire a crucii, a avut loc parastasul. Apoi, mai mulți dintre cei prezenți au spus cuvinte de recunoștință, pline de durere, dar și de încredere că cinstirea celor căzuți pentru iubirea de neam și de libertate este temelia viitorului urmașilor lor de pe acele meleaguri, dar și a neamului românesc și ucrainean, în general.
Printre cei care au luat cuvântul și au aprins candele pentru sufletele celor care au fost omorâți în lunca Prutului, au fost: Doamna Eleonora Moldovan, consul  general  al  României la  Cernăuți, domnul Ionel Ivan, ministru consilier, primari și reprezentanți ai autorităților locale și regionale printre care șefii administrațiilor raionale de stat Noua Sulița și Herța, doamna Evghenia Boiko și domnul Viorel Iastremschi, profesori și oameni cultură, printre care poetul cernăuțean și membru corespondent al Academiei Române, domnul Vasile Tărâțeanu, directorul Centrului de cercetări istorice și culturale din Cernăuți, domnul Petru Grior, profesoara de istorie la Școala medie de cultura generală din satul Mahala, doamna Ana Gostiuc, și mulți alții.
Preasfințitul Longhin s-a adresat cu multă însuflețire celor prezenți: „Să fiți mândri că suntem români și ortodocși. Ei nu au făcut niciun rău, nu au avut nicio vină. Cred că Dumnezeu, în ziua cea mare a învierii de obște, îi va primi pe toți acasă, în Casa Sa, unde nu este dușmănie, nici rău, ci doar slava lui Dumnezeu. Să îi ierte Dumnezeu și pe cei care au făcut acestea, căci nu au știut ce fac, căci nu au avut credință. Iubiți pe toată lumea, nu faceți rău nimănui, trăiți în pace cu toți!”.
Arhimandritul Melchisedec, starețul Mănăstirii Putna, a vorbit despre starea sufletească a celor de atunci, un îndemn pentru cei de azi: „În sufletul lor nu era altceva decât dragoste de Dumnezeu și libertate a minții. Când omul dușmănește pe cineva, mintea lui nu este liberă, inima lui este robită. Când iubești, inima este largă, este binevoitoare, este plină de lumina care vine de la Hristos. Toți aceia care au rămas aici sunt martiri și să nu vă îndoiți a-i pomeni cu drag, în a le cerceta locul și a pune o candelă la mormântul lor. Este datoria sfântă de a ne aduce aminte de strămoșii noștri, de cei care s-au jertfit pentru neam și țară.”
Rugăciunile, cuvintele spuse de vorbitori, cuvintele celor prezenți, cântecele interpretate de grupul Armonia din Mahala și de grupul Dragoș Vodă, dar mai ales duhul zilei conglăsuiau: „Cine uită, cine nu știe, cine nu cinstește pe înaintași, nu are viitor. Dar cine nu uită, cine cunoaște și cine îi cinstește pe înaintași, acela are viitor.”
Valea Prutului

Trimiteți un comentariu

2 Comentarii

  1. Maria Serban (facebook) VEȘNICĂ POMENIRE CELOR CARE S-
    AU AȘEZAT CA JERTFĂ LA TEMELIA NEAMULUI ROMÂNESC! CINSTE CELOR CARE I-AU POMENIT!

    RăspundețiȘtergere
  2. Victor Sula (facebook) Crima nu se uita. Suntem obligati sa pastram memoria martirilor.

    RăspundețiȘtergere