In memoriam Călin Captari

Omul vine ca să crească, să iubească, să zidească, aducând altă viață și lăsând urme după plecarea lui pe calea întunericului.
Iertați-mă, voi cei cu dor, nu m-am gândit că am să mor, se adresează de acolo de sus, din lumea celor drepți, din împărăția cerurilor Călin Captari din satul Costiceni.
În toiul sărbătorilor de iarnă aripa neagră a morții i-a trecut drumul vieții luându-l pentru vecie din sânul familiei, pentru că și-a încheiat firul vieții pământești și care cu doi ani în urmă a fost condus în ultimul drum. Această pierdere i-a îmbrăcat în haina doliului și durerii pe toți cei apropiați.
Scumpul nostru! Așa a vrut Bunul Dumnezeu ca să te retragă în locurile cu verdeață, unde nu este nici chin, nici durere. 
După plecarea lui au rămas lacrimi, durere, dar și calde amintiri. Nu te vom uita niciodată, și mereu vei fi în inimile noastre și orice am spune nu te mai aduce înapoi.

Scumpule, fie-ți somnul pașnic, liniștit,
Te plâng cu dor toți cei ce te-au iubit,
Tu vei fi mereu cu noi
Pe acest pământ,
Și tot dorul nostru
Vom plânge la al tău mormânt.
Nu se vor da uitării
Amintirile din gând,
Că tu pentru noi ai fost
Unicul pe acest pământ.

Îndurerați de această pierdere: soția, feciorii, nora, surorile, cumnații, nepoții, verișorii și toți cei ce l-au cunoscut.
Înapoi
Înainte
Comentează aici

0 comentarii: